Platforma Civică „Acțiunea 2012” organizează CUPA UNIRII

Platforma Civică „Acțiunea 2012” are plăcerea de a invita galeriile de suporteri basarabeni şi grupuri de tineret să participle în turneul,,Cupa Unirii” la fotbal.

Aspecte ale turneului:
• data şi ora desfăşurării: 27 aprilie 2013, ora 10:00;
• locul desfășurării:Megapolis Mall, str. M. Sadoveanu, 42/6;
• condiţii de joc: pe teren artificial;
• se va juca după regulile futsalului cu excepția duratei meciului, care va fi de 20 de minute
(10 minute repriza) și doar 5 jucători în terenpentru o echipă;
• se va juca cu auturi(cu piciorul);
• arbitri vor fi selectaţi din exterior; nu vor fi membri ai vreunei echipe participante și nici organizatori;
• va fi disputant trofeul „CUPA UNIRII”;
• meciurile din finală şi semifinalele NU vor fi mai lungi ca durată;
• în cazul în care vor participa 8, 9, 10 sau 11 echipe, se vor juca semifinale, finala mică și finala mare;
• în cazul în care vor participa între 12 și 16 echipe, se vor juca și sferturile de finală.

Participarea la turneu va presupune achitarea unei taxe de participare în valoare de 300 de lei.
La turneu vor fi admise cel puțin 8 echipe și cel mult 16.
Înscrierea la turneu va fi posibilă doar până în data de 31 martie şi se va face la adresa de e-mail cupaunirii@actiunea2012.ro, indicând denumirea echipei, membrii acesteia, precum şi datele de contact ale căpitanului echipei, cu care va fi luată legătura ulterior.

Platforma Civică „Acțiunea 2012” își rezervă dreptul de a refuza participarea unor echipe la turneu, la propria discreție, cu restituirea integrală a taxei de participare achitate în avans.

Unirea face Puterea!

Ion Iliescu

Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița) este un politician român. A fost președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004 și președinte al CFSN între 22 decembrie 1989 și 1992. Între 2004 și 2008 a fost senator din partea PSD. În prezent (2010) este președinte de onoare al PSD.

Iliescu este o figură dominantă a politicii românești de după 1989. În timpul mandatelor sale de președinție a început introducerea reformelor politice, sociale și economice postsocialiste, precum și procesul aderării la NATO și finalizarea negocierilor de aderare la UE.

A intrat în Partidul Comunist Român în 1953 și a devenit membru al Comitetului Central al PCR în 1965, însă, începând cu 1971, a fost treptat marginalizat de Nicolae Ceaușescu. A avut un rol foarte important în Revoluția română din 1989, devenind președintele Frontului Salvării Naționale, ulterior al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Ion Iliescu fost primul președinte post-comunist al României și a servit în două mandate constituționale, 1992-1996, și 2000-2004, separate de mandatul lui Emil Constantinescu. În timpul celui de-al doilea mandat al său, România a aderat la NATO și a încheiat negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană. A reușit de asemenea să stabilizeze politica românească.

În 2005 a fost începută o anchetă pentru a stabili rolul lui Ion Iliescu în mineriadele din 1990, în care minerii din Valea Jiului, sub conducerea lui Miron Cozma, au descins în București pentru a înăbuși manifestațiile antiguvernamentale. În replică, Iliescu a declarat că scopul anchetei este „răzbunarea” împotriva sa. Pe 13 octombrie 2008 Biroul de presă al Ministerului Public a emis un comunicat de presă în care se arată că președintele Ion Iliescu nu va fi urmărit penal în dosarul mineriadei din 1990. Procurorii au hotărât că nu sunt suficiente și concludente probe pentru ca Iliescu să fie pus sub urmărire penală. În iunie 2009, Ion Iliescu a fost scos definitiv de sub urmărire penală în dosarul „Mineriada 13-15 iunie 1990”, în care era acuzat de genocid, complicitate la tortură, propagandă pentru război, tratamente neomenoase, distrugere, favorizarea infractorului și com plicitate la rele tratamente. La sfârșitul anului 2006, Ion Iliescu a fost ales președinte de onoare al PSD.

Alexandru, tatăl lui Ion Iliescu, s-a născut în Oltenița, și a fost un comunist ilegalist. În decembrie 1931 a plecat clandestin în URSS, unde a participat la lucrările Congresului al V-lea al Partidului Comunist Român ținut la Gorikovo (lângă Moscova). La acest congres a semnat o declarație care prevedea că România contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor românilor, ci este un stat tipic cu mai multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine. A mai rămas în Uniunea Sovietică încă patru ani. La întoarcerea în țară a fost condamnat la închisoare, unde a și murit.
Născut în Oltenița, Iliescu, după absolvirea liceului Spiru Haret din București în 1949, a studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic București, iar apoi cu sprijinul Anei Pauker la Institutul Energetic din Universitatea din Moscova. În timpul șederii sale la Moscova a fost secretar al „Asociației studenților români”. Se credea că îl cunoștea pe Mihail Gorbaciov, cu toate că atât Ion Iliescu cât și Gorbaciov au negat în repetate rânduri acest lucru. Cu toate acestea, în 1990, în revista Paris Match s-a speculat că Nicolae Ceaușescu credea că ar fi existat o conexiune între cei doi, deoarece în timpul vizitei lui Gorbaciov în România din iulie 1989, Iliescu a fost trimis în afara Bucureștiului pentru a preveni orice contact între cei doi. Iliescu este căsătorit din 1951, dar nu au avut niciun copil pentru că soția sa a avut 3 pierderi de sarcină

2 martie - Zi de comemorare

Astăzi se împlinesc 21 de ani de la începutul războiului de peste Nistru. De ziua memoriei, voluntarii care au luptat alături de armata Republicii Moldova îşi deapănă amintirile.

 În timp ce unii din apropiaţii lor erau plătiţi pentru a lupta împotriva Chişinăului, ei şi-au părăsit casele, au trecut Nistrul şi-au luptat pentru o Republică Moldovă integră. Cei care au rămas în viaţă şi-au revăzut familiile abia peste câteva luni, iar persecuţiile şi intimidările din partea secesioniştilor nu contenesc nici astăzi. Cu toate acestea, ei spun că n-au regretat nici pentru o clipă lunile petrecute în tranşee, chiar dacă statul Republica Moldova, pentru simbolurile căruia au luptat, i-a dat uitării.

Deși se părea că problemele lor se vor sfârși odată cu războiul, nu a fost să fie așa. Unii dintre ei nu pot obține nici cei 100 de lei care-i poate oferi statul pentru participarea în conflictul armat din cauza legitimației care nu mai este valabilă, iar pentru a primi una nouă au nevoie de un număr mare de acte.

După mai bine de douăzeci de ani, cu o nouă administrație la Tiraspol, ei sunt persecutați și astăzi.

În războiul pentru din 1992 au participat aproximativ 30 de mii de polițiști și voluntari moldoveni, dintre care circa 300 şi-au pierdut viaţa, iar alți 3500 au fost răniți și mutilați.

Marșul Demnității Naționale